Totul despre vecinii mei, blocul doi - partea a 11-a

Continuarea celei de-a 10-a părți a povestirii, partea anterioară este la linkul următor:
http://cristina-moldoveanu.blogspot.ro/2016/07/totul-despre-vecinii-mei-blocul-doi_66.html

Un lucru esențial de spus e că în aparență, după moartea tatei, toți corbii aflați în apropierea mea s-au aruncat peste mine să mă ciugulească și să bată din aripi. Nu doar mama și Angelica și tanti Lili, dar și celelalte puține cunoștințe pe care le avusesem. Astfel, zgripțuroaica - proprietăreasa - la scurt timp după moartea tatei, m-a anunțat că mărește chiria de la 170 la 300 de auro (deci aproape dublu) și că nu mă lasă să plec de acolo, fiindcă, spunea ea, are niște lucruri de terminat! Exact așa s-a exprimat, nu știu ce avea cu mine. Nu mă lega un contract legal de ea, dar presiunile ei au fost imense. Mi-a spus categoric că ea nu mă lasă să plec de acolo. În același timp nu puteam oricum să mă mut cu mama, care făcea scene oribile și de care mă separau ani întregi de abuzuri din partea ei. Voiam să îmi cumpăr apartament, dar nu puteam dintr-odată, nu aveam încă nici banii, presiunile ei erau oricum inutile la început de tot, dar a continuat când aveam banii deja. Mi-a mâncat deci banii din moștenire încă aproape un an. Din cauza a radio Europa (lucru care s-a întâmplat în condiții de stres enorm și numai după mai multe săptămâni de la moartea tatei) plus nenorocirea cu cârpa (care s-a întâmplat după povestea cu radioul), abia în 2006 am început să vizitez apartamente prin agenții imobiliare, dar mi l-au dat pe cel în care locuiesc acum (blocul trei) foarte târziu și abia în vara lui 2006 am fost în stăpânirea lui.

Francesca de asemenea m-a presat și ea la scurt timp după moartea tatei, cerându-mi insistent să îi dau ei locul de veci al mamaiei, fiindcă este de drept al lui nenea Feri, și la fel și biblia veche în limba maghiară a mamaiei, care de asemenea trebuie să aparțină lui nenea Feri. Ea era desigur în relație apropiată cu nenea Feri, care mi-a spus că el nu a dus niciodată lipsă de bani și că are pensie mare, în calitate de veteran și fost prizonier de război în Rusia. Fiul lui cu tanti Clari, Paul, murise pe la 50-60 de ani, după o boală grea care l-a ținut încă din tinerețe în casă tot timpul. Am înțeles că Francesca s-a mutat cu nenea Feri după moartea lui tanti Piri, dar nu știu ce s-a întâmplat mai departe, fiindcă Franci nu mi-a mai răspuns la un moment dat nici la telefon nici la email. Ea, ca și Irina Popa, m-a vizitat o dată și în blocul trei. Când mi-a cerut insistent locul de veci al mamaiei, pe care eu oricum eu nu îl puteam îngriji fiind șchioapă și fără bani, Franci a venit și ea în casa aceea cu otrăvuri. Am semnat că îi cedez acel loc de veci, după care mama m-a certat mult că i l-am dat Franciscăi, deși am impresia că chiar mama insista să i-l dau, eu fiind în descendență directă. Oricum mama mi-a vândut oglinda veche și frumoasă în felul ei de la tanti Piri și Franci a fost rea și m-a certat și ea tot pe mine pentru ce făcuse mama, când a fost la mine în vizită.

Cum spuneam într-o povestire anterioară chiar și Irina de la Constanța și mama ei mă vizitaseră în casa cu otrăvuri odată. Apoi au mai fost pe acolo și Nelu, fratele mamei, venit în vizită la București, odată când mie mi-era foarte rău, cum voi povesti mai încolo. Nelu m-a trezit din starea mea de torpoare, fiindcă ședea pe unul din fotoliile cu cuvertură și spunea ”E gata!” despre mine și eu mă simțeam atacată, ca și cum credea că sunt nebună rău sau dată gata de diverse chinuri și suferințe. Nu mi-au făcut nimic, nu m-au internat atunci la psihiatrie.

Discuțiile cu tanti Lili au fost foarte obositoare timp de câțiva ani. Dar mai mult la început, în primele săptămâni. Cadastrul pentru proprietatea de la Voluntari a fost încheiat târziu, după ce eu oricum nu mai aveam niciun leu și după ce m-au târât pe la diverși notari și cadastriști și au făcut și refăcut cadastrul de mai multe ori. Tanti Lili avea obiceiul să mă țină enorm de vorbă la telefonul fix și spunea că ea e ”puternică” și întâmplător în acele discuții la telefon mi se făcea oarecum rău și amețeală de parcă numai vorbele ei erau otravă. Ea ocupă de mult timp o casă tot în Voluntari, dar mai departe de mama. Punctul culminant și finalul ”discuțiilor” între ea și mama a fost când s-a luat efectiv la bătaie cu Fana, care făcea pe aghiotantul mamei, la mine în curte, adică unde stă mama și unde eu am de fapt 75% din proprietate. Atunci a venit și Poliția. Mama prezida din afara gâlcevei. Tot acolo în fața casei mamei, tanti Lili mi-a spus de față cu mama că ”unde o să mai găsim noi o femeie ca mamaia, care avea atâta răbdare încât orice copil crescut de ea era ca un mic prinț?!” În acest context vă reamintesc copilăria mea și cântecele Andei Călugăreanu de exemplu, pe care și tata spunea că o cunoscuse personal.

Certificatul de moștenitor mi l-au făcut pe strada Zece Mese, la notariatul vecin cu blocul unde am locuit cu părinții. Acolo îmi simțeam creierul parcă prins într-o menghină și pot spune în glumă că parcă e mai simplu să împarți lumea în sfere de influență politică sau chiar să desparți o altă ramură din trunchiul unei religii (vezi istoria religiilor sau istoria tratatelor de pace) decât să scrii niște lucruri banale în acte care atestă moștenirea conform legii după un mort într-o familie săracă de fapt. Printr-o ironie a sorții, pe peretele din spatele biroului impunător al notăriței era un planiglob politic mare.

În aceste condiții de stres enorm de la și după înmormântare, în timpul în care eram chinuită și pe plan fiziologic, s-a petrecut povestea cu radio Europa, deja scrisă de mine la linkul care urmează. Repet, în acel moment al vieții, după tot ce se întâmplase, oricine ar fi crezut la fel. Nu a fost vorba de niciun fel de paranoia sau schizofrenie și niciun fel de delir, pur și simplu am crezut că există oameni buni în lume care îmi vor libertatea după atâția ani de tragedie și închisoare (erau deja 21 de ani), fiind complet nevinovată și în mod firesc am crezut în cei de la radio și în promisiunile lor. Aproape orice om cu bun simț și bunătate ar fi crezut la fel. Ulterior a fost într-adevăr la scurt timp un afiș cu o vrăjitoare în flăcări chiar pe blocul doi în care stăteam atunci, ceea ce, laolaltă cu presiunile din partea străzii, mi-a întărit convingerile că de fapt oamenii îmi voiau binele și libertatea, și separarea mea de vrăjitoare rele. Vă închipuiți așadar nedumerirea mea când, după ce m-am mutat în blocul al treilea, când a venit mama să mă viziteze odată, cineva a intrat pe mintea mea cu ideea precis formulată așa: ”Vai ce-a ajuns! Cea mai mare vrăjitoare!” și eu credeam că e un nebun care se referă la mama mea și că ea nu e vrăjitoare. Abia după încă mai mulți ani m-am gândit că poate se refereau la mine cu apelativul de vrăjitoare și alți porci au intrat peste mine cu ideea că mi s-a intentat proces de vrăjitorie, cum e scris că se făcea în Evul Mediu cu femei nevinovate sau cu sfinte.

Linkul spre povestea cu radio Europa este acesta:
http://cristina-moldoveanu.blogspot.ro/2016/03/totul-despre-veciniii-mei-partea-2-bis.html

După acea poveste mârșavă cu radio Europa, a mai fost un lucru care m-a șocat: Ibi, adică dna Nicolau, a venit la mine în cameră acolo și mi-a spus ceva de genul că eu am ceva de făcut în continuare și zâmbea și mă privea complice, ca și cum ea credea că sunt proastă, sau cineva îi spusese că eu am ceva important de făcut în zilele acelea. M-am îngrozit puțin, dar mă trezisem deja și mă detașasem complet de radiou și nu am mai încercat așa ceva. Repet, atunci erau deja 21 de ani de tortură și oricine ar fi crezut la fel în locul meu și chiar dacă nu s-ar fi întâmplat, ei tot ar fi continuat să mă chinuiască până în prezent. În plus, eu începusem prin a face gimnastică timp de 24 de ore. În plus, nu aveam decât senzații sexuale vagi în acea pseudo-masturbare și e logic că dacă aș fi avut vreo plăcere sexuală m-aș fi trezit la realitate și nu aș mai fi făcut așa ceva. Faptul că nu simțeam nimic mi-a întărit convingerea că ăia voiau să mă ajute.

Va urma în orele următoare ale zilei, la linkul următor
http://cristina-moldoveanu.blogspot.ro/2016/07/totul-despre-vecinii-mei-blocul-doi_23.html