oare nimeni nu e singur?

oare nimeni nu e singur?
eram o femeie care știa dintotdeauna că adevărul nu poate fi distrus, dar nu știa aproape nimic despre bani sau sex sau răutatea lumii, este aici viața unei femei singure (și săracă și orfană de mică), din păcate inteligentă și cu educație superioară, un destin tipic după toate regulile artei și tot ce găsiți e adevărul, fără exagerare și fără omisiuni - "Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate...Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr."(Mihai Eminescu - Scrisoarea I)

miercuri, 30 august 2017

Umbra

Scriu acum despre ceea ce am văzut acum cîteva săptămîni pe fereastră.
Uneori mă gîndesc dacă e bine sau nu că nu i-am făcut creaturii o fotografie. Mă gîndesc că omul nu este dator să distrugă corola de minuni a lumii cu înregistrări ale imaginii sau sunetului zilnice. Mai mult decît atît, consider că multe din relele omenirii au venit de la faptul că oamenii au inventat diferite cuști în care înregistrează trecutul observabil prin simțuri la un moment dat și, deoarece viitorul și trecutul sînt, ca orice realități perceptibile, constuite din anumite procente de viață și de moarte amestecate, atunci ele se pot regăsi la un moment dat coexistente. La fel, și lumina sau întunericul sau o imagine și negativul său.

Sînt perfect conștientă că mulți vor spune că a fost o halucinație vizuală a mea, singura pe care am avut-o vreodată. Unii pot crede că a apărut ca halucinație datorită deteriorării creierului meu prin diverse substanțe care omoară, inhibă sau excită neuronii. În momentul în care s-a întîmplat au intrat unii peste mintea mea în engleză cu ideea că este o imagine holografică proiectată în fața ferestrei mele, în romănă cu ideea absurdă că este o armă secretă a rușilor, cu ideea că este dublul meu și voi muri fiindcă toți cei care au văzut chestia au murit ulterior (dar ei cei care spuneau aceasta, cine erau ei atunci?) sau cu ideea ulterioară că ei, cei care mă chinuiau cu obscenități țipate la fereastră în serile din jurul momentului cînd s-a petrecut, s-au speriat cînd au văzut chestia și m-au lăsat în pace. Alții spuneau că au fost obligați să spună diverse minciuni peste mintea mea ca să liniștească oamenii speriați care au văzut același lucru odată cu mine. Unii chiar insinuau că oamenii au început să creadă că eu nu aș fi om, că aș fi un fel de robot așa cum sînt camerele de luat vederi sau CD playerele, dar eu afirm că din acel punct de vedere multe femei (toate) sau bărbați pot fi roboți, părți componente asamblate în diferite mecanisme inventate de om (de obicei de bărbați) de-a lungul istoriei.

Să vă explic puțin arătarea. Priviți desenul meu atașat. Era un om care se mișca - cu formă androgină a corpului - adică nu avea șolduri sau sîni sau talie accentuată. Am desenat cam prost, cu mouseul. Nu se vedeau haine. Se putea vedea o proporție a trupului mai degrabă asociată formelor corpului unui copil. Imaginea omului era neagră, o umbră peste lumina încăperii în care se vedea doar lumina. Tot neagră era și rama ferestrei în fața căreia stătea și tot neagră era cutia dreptunghiulară din fereastră. Cutia putea fi considerată drept ceva din fața ferestrei, care lăsa umbră în imagine. Omul se mișca rapid de la dreapta la stînga și înapoi astfel apărea în poziția 1 fără picioare și în poziția 2 în întregime. M-am speriat și m-am temut că va intra peste mine, în camera mea. Percepeam ceva agresiv. M-am găndit în mod absurd să merg în dormitor să văd dacă și acolo se vede și dacă e la fel și să aprind luminile toate sperănd că îl/o voi respinge. M-am dus și am văzut că era tot acolo. Era în fața ochilor mei, cam la 15 metri în fața ferestrei, deasupra copacilor, cam la nivelul ferestrei mele, puțin mai sus parcă. (eu nu pot aprecia corect distanțele). Multe glasuri în română mi-au spus atunci că acea creatură era Dumnezeu. Alții ziceau că e o sechelă rămasă din secolul 16.

Citeam acum povestirea Celălalt a lui Borges, pe care vi-o recomand și m-am găndit să spun adevărul despre acest lucru cel puțin neplăcut. Dar, trebuie să înțelegeți că eu consider, și eu, că omul e dator să accepte lumea, universul în general, trecutul și viitorul, așa cum i se întîmplă. Dvs. l-ați fi fotografiat? Era o umbră de fapt. Acum îmi pare rău puțin că nu l-am fotografiat fiindcă mereu ați rîs de mine că mint, deși aveam toate dovezile despre ce sînt și cum m-au maltratat sau otrăvit oamenii răi, fără niciun motiv. I-am întors spatele și după vreo 10 minute poate, a dispărut și m-am dus să mă culc. Îmi fusese teamă că va intra peste mine din poziția 2, dar nu a fost așa. Acum cred că a fost un lucru bun, unul din puținele care m-au vizitat vreodată, eu fiind marginalizată. Agresivă nu era umbra, deși părea nebună prin modul în care fugea din dreapta în stînga și înapoi (asta de fapt mă speriase), ci oamenii care intraseră peste mintea mea cu idei urîte sau minciuni, deși eu nu am greșit nimic, fără niciun motiv, numai fiindcă mă ”fu...eră” și spuneau că trebuie să mă omoare fiindcă m-au fu.... Și cei care m-au respins o viață întreagă, cu ideea fixă că ”trebuie să mă omoare ca să ascundă” faptele lor, cei care neagă orice adevăr despre mine.

De fapt nu am spus chiar tot adevărul. În realitate nu aveam cum să o fotografiez, fiindcă atunci nu aveam deloc proteză de gambă pentru piciorul meu amputat și cu mîinile trebuia să țin cîrjele să mă deplasez.


luni, 21 august 2017

21

Numărul 21 și multiplii sau divizorii săi în viața mea:
1. Aveam 21 de ani în 1992 cînd am fost închisă la spitalul de psihiatrie
2. Spitalul se numea și 9, iar ora 9 seara este de fapt ora 21. Tot la ora 21 serile îmi cerea să îi dau telefon meditatorul care m-a sedus fără nicio vină din partea mea în 1988
3. Am învățat la Școala generală nr 42 din Voluntari timp de 7 ani adică o treime din 21
4. Tata era născut în 1942
5. Tatăl tatei avea 42 de ani cînd s-a născut tata
6. Pe calea Moșilor din București unde m-am mutat circulă tramvaiul 21
7. În 1989 am avut o tulburare hormonală și sexuală, astfel încît aveam ciclul menstrual la fix 21 de zile
8. 42 este răspunsul la întrebarea din Ghidul autostopistului intergalactic
9. Pe 21 decembrie au început evenimentele din decembrie 1989 în București și în alte orașe, revoluție la care din păcate am fost ca spectatoare și martoră, fără nicio vină
10. Numerele de telefon din rețeaua de telefonie fixă Romtelecom se apelează toate cu prefixul 021
11. Se spune de mult timp că sufletul cîntărește 21 de grame
12. Trăim în secolul 21
13. Solstițiile de vară și de iarnă se învîrt în jurul datei de 21 iunie, 21 decembrie
14. M-am mutat în București cu părinții în 1984 etc.

miercuri, 9 august 2017

Mîini criminale

Listă
I. Obiecte furate din casa mea
* punga cu scrisori primite de mine și diverse obiecte cu rol de amintiri, unele de la sfîrșitul liceului (de pildă caietul de absolvent, cu numele colegilor și scrisul și semnătura lor)
* Stetoscopul meu din facultatea de medicină (l-au luat pe cel mai scump, cu piese de schimb și au rămas cele de ”jucărie” și piesele detașabile de la cel mai scump)
* Cartea de rugăciuni din copilărie, cu pagini de rugăciuni scrise de mine înăuntrul ei
* toate bijuteriile mele de argint cu cutia lor (albă de carton) cu tot
* multe poze - toate cele de la tanti Piri și de asemenea unele din pozele mele - cele vechi cu familia lăsate mie de tata dar și cîteva din cele cu mine
* cerceii mei de aur - 2 perechi - în formă de inel și cei mici vechi de la mamaia de la botezul meu
* actul meu de pensie (calculare) de la casa de pensii de anul acesta 2017
* șalul alb și vechi de la mamaia
* dopul negru din sticlă multifațetată de la un clondir vechi, roz, de la mamaia (ținea lichioruri în el)
* casetele cu mine și familia mea cînd eram copil, înregistrate la diverse ocazii festive, și cîteva casete cu muzică. Mi-au lăsat deocamdată caseta cu înregistrări numai cu mine, recitînd sau cîntînd la diverse ocazii.
*pînzele mele cu etamine pictate de cusut cu mîna, cu ațe colorate cu tot
*obiecte vestimentare, care au ajuns în posesia mamei de-a lungul anilor fără să îmi ceară
*etc.

II.Lucruri aduse în casă de străini
* poza veche a lui tanti Piri cu colega ei ca balerine
* pictura portret a capului meu așa cum mă vedea mamaia
* mărțișoare și mici vechituri de cînd eram tare mică sau din timpul școlii generale
*praf, slin, scîrnă pe uși, tocuri de uși, mașină de spălat, etc, mai ales la începutul șederii mele în locuința mea actuală
* o revistă despre California și universități de acolo (un bărbat care semăna cu unul din revistă a apărut zilele trecute pe strada mea)
* acte ciudate cu lucruri cu care eu nu aveam legătură și cu codul meu numeric modificat
* actele bătrînului meu bunic (tataia) de naștere, de căsătorie, de deces
*etc.
__________
_________ Concluzie: este evident de ce a nu fura este una din cele 10 porunci, alături de a nu ucide.

sâmbătă, 5 august 2017

5 august 2017

azi iar a venit mama la mine. Eu am început de cîteva zile să merg prin casă cu o proteză de gambă, inclusiv afară pe distanțe mici. Mama nu a dat semne că s-ar bucura. De cum a venit, ca de obicei, a început să facă zgomote care mă deranjează. Bineînțeles că nu am devenit nervoasă sau rea, la fel cum am rămas bună și calmă mereu, in ciuda chinurilor la care m-au supus din 1984 zi de zi. Apoi am rugat-o frumos să mă lase de-acum înainte să dezgheț eu frigiderul, să pun eu mașina de spălat și să pun eu apă la flori cînd e necesar - azi ea a făcut toate aceste lucruri și una din plantele mele din casă este aproape gata să moară dacă i se pune apă prea multă - și tocmai mă gîndeam că nu trebuie să îi pun și în acel moment ea a pus apă. În ce privește mașina de spălat și frigiderul, este adevărat că zgomotul .lor simultan plus zgomotul apeoi la chiuvetă îmi făceau mult rău și ea tocmai mă trezise din somn venind în vizită la mine. Adică și-a băgat ghearele în domeniul meu de acitivitate. Poate dvs nu înțelegeți acest lucru, dar, dacă o altă femeie intră în teritoriul unei femei, dacă acea intrusă face treburile zilnice ale femeii, atunci în mod cert, nu este delir, sănătatea femeii agresate are de suferit. Avînd în vedere că începusem să merg, am rugat-o doar să se oprească. Apoi ea ami-a pus o întrebare legată de ce va trebui ea să spună protezistului, ce am absolută nevoie pentru mersul cu proteza și eu i-am răspuns cu calm ca de obicei. Bineînțeles, așa cum a făcut de zeci de mii de ori din 84, a jucat teatru că eu îi fac nervi ei zi de zi, că eu o chinuiesc și a inventat ca de obicei o vină inexistentă a mea față de ea, etc. etc. și apoi a început să se smiorăcie, să plîngă prefăcut, să-și stoarcă lacrimi, cum face uneori din 84. Unii au intrat atunci pe mintea mea cu ideea absurdă că oamenii cred că eu sînt mama mea. Cînd eram copil mă păcălea mereu plîngănd, deși nașul meu mă avertizase că mama mea plînge prefăcut - eu mergeam mereu la ea să îi spun să se liniștească și o imploram să nu mai plîngă și atunci ea se oprea brusc din plîns, și rîdea sau zîmbea și apoi mă pupa grețos - inclusiv după ce mă bătea - și pupătura ei îmi trezea repulsie fizică. Asta e. Aseară am descoperit că se deschisese gura de aerisire de la debara și pe acolo intra de mult vîjîit și păianjeni și otrăvuri cu miros poate. Acolo m-au obligat să am două guri de așa zisă aerisire și pe cea d esus nu o pot atinge deocamdată. Cum am mai povestit și la baie m-au obligat, deși am spus clar că nu vreau, era zidită și vecina de jos care venea atunci la mine, nu avea nici ea.