desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

marți, 24 martie 2015

Important

Vă mărturisesc că este aici tot adevărul despre viaţa mea. Dar mai am de scris din 2002 până în prezent, ceea ce nu am mai reuşit datorită agravării sănătăţii mele. Am multimple probleme de sănătate fizice, din cauza abuzurilor diverse de-a lungul vieţii mele. Am mai scris totuşi poeme sau haiku, ceea ce a fost mai simplu.

Textele de pe acest blog sunt scrise în parte direct pe blog fără corectură riguroasă, de aceea vă rog să nu vă supăraţi când veţi găsi greşeli neintenţionate de punctuaţie, ortografie sau diverse typo.

L-am publicat, deşi are conţinut pentru vârsta adultă în speranţa că poate va fi cel puţin util cuiva ca lecţie de viaţă şi morală (pe alocuri este prea cinic sau amar, fără speranţă). Îmi dau seama că mie nu îmi poate folosi, fiindcă oamenii ca mine nu au nici drepturi legale, nici comunicare reală cu alţii…dacă însă veţi găsi ceva bun sau nevoia de a comenta, sunteţi invitaţii mei. Eu am avut acest blog pe blogger cu restricţie pentru conţnut pentru adulţi, dar azi 19 februarie 2015 motoarele de căutare google şi yahoo nu mai merg pe calculatorul meu şi m-am gândit să îl salvez şi pe wordpress. (L-am putut importa, dar în prezent pot vedea prea puţine lucruri pe internet.)

Seria ISC, citită în ordine temporală, este cea mai bună sinteză asupra vieţii mele, din care puteţi înţelege tot, după care puteţi citi şi restul. Intenţionez să o termin, după care nu voi mai avea nimic de scris. Nu am omis nimic şi nu sunt amnezică şi nu am inventat nimic.

Desigur că după ce voi termina de scris, mă voi sinucide, deşi am iubit mult viaţa. Maică-mea e un monstru şi eu nu am avut nicio greşeală toată viaţa. În afara problemelor de sănătate care îmi atacă tot organismul, am probleme şi cu calculatorul meu vechi. De pildă de câteva săptămâni nu am mai putut scrie fiindcă mi-au virusat şi mi-au stricat calculatorul de tot şi poeziile pe care le-am scris le-am dactilografiat foarte greu de la un laptop foarte vechi primit în dar, care nu îmi permite să scriu decât literă cu literă, prin urmare nu am putut scrie povestirea vieţii mele mai departe. Dacă nu reuşesc să îmi repar computerul, oricum mă voi sinucide cel târziu în vară şi nu veţi mai auzi de mine nimic. Dacă apuc să scriu şi restul, oricum mă voi omorî  în această vară, 2015.

Viaţa mea a fost absolut perfectă şi eram datoare să scriu absolut totul, fiindcă e vorba de o crimă monstruoasă, aceasta e datoria mea morală, chiar dacă toţi mă obligă să mă omor şi mă consideră gunoi în urma diagnosticului psihiatric, deşi nu am greşit nimic şi nu am avut niciun defect de personalitate sau tulburare psihică. Am fost destul de inteligentă să judec acest lucru, chiar dacă lumea crede în astfel de cazuri că victima e mai proastă decât psihiatrii sau psihologii sau că nu judecă corect. Prin urmare nu am niciun drept legal(de bani, familie, serviciu, etc) şi mă voi omorî.

Azi este 24 martie 2015. Brutele au intrat din nou peste creierul meu cu ideile lor urâte, acum ei spun din nou "şi nu pot să îi închidă gura?" deşi eu nu deranjez pe nimeni. Ei m-au obligat să spun tot adevărul. Tot ei spun că m-au futut toată viaţa şi din cauza asta acum nu mai pot să mă fută nici în lindic şi astfel sunt obligaţi (?) să îmi mănânce creierul şi măruntaiele. Într-adevăr azi noapte, după ce eu m-am culcat destul de devreme, m-am trezit noaptea chinuită de zeci de ori, cu dureri în zona ficatului. Am dormit până la 2 după masa, ceea ce mi se întâmplă des şi îmi distruge viaţa, şi m-am sculat tot obosită şi ei au spus din nou că m-au futut.

Vă las aici linkul spre acest blog pe wordpress. Am fost obligată să copiez tot oonţinutul acestui blog pe wordpress, fiindcă am avut probleme şi cu internetul. Oricum nu am cititori şi este clar că nimeni nu e interesat de adevăr şi dreptate în cazul unui om nevinovat şi bun. Chiar şi aici, la postarea ISC cu numărul XXIV (24) nu am avut niciun cititor, deşi e foarte importantă. Sincer, îmi pare foarte rău că mă omoară, când nici nu am apucat să trăiesc.

https://cristinamonicamoldoveanu5.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...