desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

joi, 3 septembrie 2015

3 septembrie 2015

Mai am puțin și mor. Nu, încă nu am înnebunit și încă nu am murit.

Din nefericire, de vreun an nu mai m-au lăsat să termin povestirea despre viața mea, că altfel eram moartă demult, încă din primăvara sau vara lui 2015. Mi-au stricat calculatorul vechi de la tata și numai după luni de zile mi-au cumpărat unul nou (mama, din niște bani din vânzarea unui teren în Colun, satul bunicilor). Calculatorul nou s-a stricat după numai două zile de funcționare, precis l-au stricat de la distanță intenționat și pe acela. Specialistul care mi-a instalat Windows pe calculator și care mai venea să îmi repare calculatorul din când în când, a refuzat să vină când i-am spus că noul calculator s-a stricat după numai două zile, deși în opinia mea era datoria lui să vină. El a spus că de atunci înainte nu mai poate veni, fiindcă are contracte cu diverse firme. Atunci mai aveam câteva zeci de lei și aș fi putut plăti și era și curat în casă. De luni de zile nu mai m-au lăsat să fac curat în casă prin multiple chinuri sau torturi și din martie nu am mai făcut baie. Nu mai pot. M-am mai spălat odată pe cap, aplecată peste cada de baie.

Atunci, în martie, am căzut în cada de baie și eram încuiată în casă și singură, astfel încât a trebuit să vină mama din Voluntari și să plătească echipa de dezcarcerări să deschidă ușa de la intrare și să mă scoată din cadă, fiindcă nu mai puteam ieși, deoarece ieșise din perete bara de metal de care mă țineam și într-un picior nu aveam cum să ies din baie. În plus am peste 120 de kilograme. Da, anul acesta puteam să mor accidental în baie. Nu am cabină de duș și chiar dacă aș fi avut nu l-aș fi putut folosi, fiindcă mi-ar fi ruginit proteza de picior, fiindcă nu se poate izola totul perfect. Adică mi-ar fi trebuit de fapt duș, dar și o metodă de izolare a protezei. Însă atunci când m-am mutat eram încă tânără și suplă, aveam 67 de kilograme și puteam să fac orice treabă. Așadar stau nespălată din februarie-martie și cu casa plină acum de mizerie.

Acum câteva săptămâni abia am adunat bani să mă tund și coafeza a insistat să mă tundă cum voia ea și din păcate nu a vrut să asculte deloc de rugămintea mea să mă tundă scurt și am plătit 40 de lei degeaba...m-a ciopârțit și am părul lung pe laterale și scurt doar la ceafă și a fost foarte greu, fiind cald vara aceasta. În plus părul abia l-am prins cu agrafe de plastic și arăt oribil când ies pe stradă, fiindcă părul nu se poate aranja nici prins, nici liber. Dar nu mă deranjează aspectul desigur, mă deranjează că este neigienic și oricum nu voi mai avea niciodată înainte să mor bani să mă tund. În ultimele luni am albit mult de tot și foarte repede, chiar și sprâncenele au început să îmi albească. Cineva a intrat peste mintea mea cu ideea că dacă îmi albesc mai mult sprâncenele trebuie să  mi le vopsesc, dar eu de fapt nu am bani nici de pâine. Părul alb nu se vede complet acum de la distanță, datorită tunsorii, fiind ascuns dedesubt. Este jumătate alb dedesubt.

Acum sunt obligată să scriu în reprize de 15 minute, fiindcă noul calculator nu îmi permite să scriu mai mult de un sfert de oră (se întrerupe după 15 -20 minute de funcționare). Cred că este o eroare de soft, findcă în ”safe mode” merge oricât de mult, dar programul Word nu merge nici așa, nici în safe mode. În plus, sunt obligată să scriu cu litere mari, ceea ce nu îmi place fiindcă poate lăsa o impresie greșită citiorilor. Dar când încerc să scriu cu litere de dimensiune normală ele sunt foarte mici, abia se văd, așa că nu am de ales. Pe blogul meu literele apar totuși pentru mine la dimensiune normală, dar mi-e greu să scriu în editor așa mare. În plus, la acest nou calculator intră unii peste mine și îmi mănâncă literele din când în când, astfel încât nu pot scrie în mod normal. La laptoul vechi este tare rău, fiindcă acolo îmi sare cursorul din două în două minute, deși nu ating alte taste, astfel încât este imposibil de scris.

Dar este datoria mea morală să termin de scris tot adevărul înainte de a mă sinucide. Mereu mi-au pus piedici de tot felul. Eu am fost un om absolut perfect (nu este megalomanie sau orgoliu) și m-au masacrat monstruos din 1984. Am rămas, cum poate vedeți, cu povestirea prin anii 2002-2003, ar mai fi de povestit 13 ani de chinuri cumplite. Am fost un om inteligent și absolut normal viața toată. De 10 ani și inclusiv în ultimele luni, unii intră mereu peste mintea mea și spun că ei vor să mă omoare și că adevărul nu va fi făcut public niciodată. Ei spun că vor să mușamalizeze totul fiindcă eu sunt complet nevinovată. Ei spun lucrurile acestea și în engleză și în română. Dacă nu voi putea să termin de scris (ceea ce mi-ar fi luat o lună-două), mă voi sinucide absolut sigur fără să termin de scris. Ei îmi tot spun în engleză și în română că poporul meu este un popor de porci și de idioți și că au inventat că eu aș fi nebună sau rea ca să mă oblige să mă omor. Eu nu pot crede întrutotul așa ceva, fiindcă am fost un om perfect bun, dar am fost și un om de valoare, nu înțeleg de ce poporul mi-ar vrea moartea, este complet absurd. În plus absolut sigur nu am greșit nimic viața toată, încă mai țin minte totul din 1984, deci nu înțeleg ce au unii cu mine, de ce m-au tratat cu atâta ură, cum am povestit deja și mai am de povestit. Absolut sigur țin minte totul, nu aveau nici un motiv.

De trei săpămâni încoace mi s-a umflat din nou piciorul drept, cum ați văzut în fotografii și, spre deosebire de alte crize de acest gen, nu s-a mai dezumflat peste noapte. Acum este bombat pe partea dorsală, nu doar pe laterale și nu mai intră nici în sandalele vechi, nici în singura mea pereche de pantofi, negri și rupți și aceia. Norocul meu a fost că aveam o pereche de adidași/ sneakers primită drept pomană de la una din prietenele americane de pe facebook, că altfel aș fi fost imoblizată în casă, așa cum am stat luni de zile iarna trecută într-un picior din cauza unei răni la piciorul amputat și fiindcă mi se rupsese proteza. Eu nu aș fi avut niciodată bani să îmi cumpăr. În aceste săptâmâni maică-mea mi-a tot spus drept reproș și cu multă răutate că nu trebuie să merg la medicul de familie, fiindcă nu are cum să mă ajute. Mai am și urechea stângă înfundată cu dop, astfel că oricum trebuia să merg, să mi se dea trimitere pentru consultație gratuită la ORL. Totuși m-am programat marți și azi, joi, ar fi trebuit să merg la 4 și jumătate acolo. Dar exact noaptea trecută au intrat unii peste mine și m-au chinuit, cu ideea că mă vor ajuta pentru umflătura de la picior de la distanță, eventual ca să ascundă adevărul la medicul de familie. Exact noaptea trecută piciorul s-a dezumflat aproape complet, dar din nefericire m-au ”turtit” din punct de vedere al energiei psihice, astfel încât sunt tare amețită și adormită (m-am trezit la 12) și abia mă țin pe picioare și nu pot merge la policlinică. Acum trebuie să dau telefon acolo, să îmi cer scuze și să o rog pe doamna doctor să mă reprogrameze săptămâna viitoare. Sper că va avea bunăvoință și va înțelege.

Acum iar intră unii peste mine cu ideea că nu e adevărat ce spun, deși nu am mințit toată viața și nu am uitat nimic. Și mă tot înjură. Da, am fost un om perfect, nu înțeleg de ce. Ei spun că m-au futut toți (eu niciodată nu folosesc cuvinte vulgare) și de aceea vor să mă omoare, fiindcă m-au futut.

Dragi cititori, la revedere...Dacă îmi vor repara calculatorul voi reveni și voi scrie tot ce mai era de scris. Oricum nimeni nu vorbește cu mine din 84 aproape, deși am fost mereu un om normal. Poate mă voi sinucide fără să termin povestea, am așteptat destul 31 de ani și oricum nu pot trăi fără copil, cum am spus încă de la început.

Am uitat să scriu că umflătura a dispărut dar nu complet azi noapte, însă partea bombată de deasupra este tare și nu s-a retras (încă) deci nu pot purta patofii. Zilele trecute am stat degeaba cu piciorul sus pe perne, am stat degeaba ore în șir în pat.

Un alt lucru care mă întristează și pe care nu îl pot explica e faptul că din 1984 oamenii răi îmi distrug absolut orice bucurie, activitate, etc., absolut totul, deși am fost un om perfect bun și calm și normal. Vreau să spun că pe lângă faptul că a trebuit să îndur 31 de ani de închisoare și tortură continuă, ei m-au chinuit absolut zi de zi prin necazuri mărunte, au inventat zilnic altă tortură. De exemplu zilele acestea jucam teste de cultură generală sau grupate pe domenii pe siteul gratuit fun trivia. De vreo săptămână au început să îmi strice jocul complet: îmi prelungesc timpul la testele contra cronometru, îmi dau teste în care absolut sigur nu există răspunsul corect, îmi șterg răspunsurile mele corecte și nu le iau în considerare, îmi modifică răspunsul pe care l-am dat corect. Îmi pare rău dar nu pot juca în aceste condiții. Oare înțelegeți? Așa m-au chinuit încontinuu din 1984. Când m-am plâns de aceste lucruri legate de fun trivia, unii au intrat peste mintea mea spunând că eu am pierdut totul. Nu văd nicio legătură cu testele-jocuri, nu înțeleg ce am pierdut și nu înțeleg ce vor: să mă omor acum imediat? Alții îmi spun că lumea trebuie să creadă că eu sunt nebună și că ei îmi distrug testele din această cauză, ca să nu am rezultate prea bune. În plus siteul nu funcționează decât foarte rar în mod normal și merge pe calculatorul meu doar în safe mode, deci nu merge full screen, ceea ce îmi mai mănâncă vreo 10 secunde la fiecare joc. Un alt aspect neplăcut e că mereu modifică statisticile, de exemplu eu am creat 7 teste pe site și am avut câteva sute de vizitatori pentru fiecare, dar ei au micșorat numărul vizitatorilor, ca și cum vor să îmi ia bucuria de a îmi vedea testele utile sau încercate de alți jucători, ca și cum prin numărul mic de vizitatori vor să îi avertizeze pe alții că testele mele sunt proaste.

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...