desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

marți, 22 martie 2016

showtime din nou

Câteva poze cu mine sau făcute de mine pe care le-am postat pe facebook de-a lungul anilor, trebuie să opriți sonorul la cel puțin unul din ele

Cristina-Monica Moldoveanu's Slidely by Slidely Slideshow



Cristina-Monica Moldoveanu's Slidely by Slidely Slideshow

sâmbătă, 19 martie 2016

19 martie 2016

Iar au intrat peste mintea mea cu ideea că ”ea nu înțelege că nimeni nu vrea adevărul și ea trebuie să se omoare?” Adevărul e întotdeauna mult mai frumos decât minciuna, nu înțeleg de ce ei iubesc numai minciuna și răul.

Poate că nu ați reușit să citiți printre rânduri sau să înțelegeți cum am fost eu cu adevărat o viață întreagă -- nu e megalomanie sau orgoliiu, e adevărul și a trebuit să spun și aceste lucruri. Vă dați seama cât de mult am iubit oamenii cu gândul bun și curat, câtă speranță a fost sădită de Dumnezeu în inima mea ca să pot rezista 32 de ani de închisoare și tortură fără să mă sinucid? Vă dați seama oare cât de calmă am fost întreaga viață și răbdătoare, cât de frumos mi-a fost sufletul, umplut cu gingășie și dragoste de viață în același timp? Vă dați seama oare câte fapte mici bune și gânduri frumoase față de alții am avut o viață întreagă? Vă dați seama oare cum am preamărit viața în toate formele ei, creaturi mici sau mari care stau mărturie pentru faptul că lumea și viața sunt miraculos de frumoase? Vă dați seama cât de mult am respectat totul? Vă dați seama cât de mult am admirat și frumusețea lucrurilor inanimate -- pietre, cer, nori, munți, etc.? Vă dați seama ce suflet perfect de frumos în permanență am avut, încă din copilărie? Și oare înțelegeți că am avut și caracterul puternic și frumos și bun? Și totuși îmi vreți moartea și vreți minciună, deși eu nu am păcătuit și nu am greșit nimic toată viața, fiindcă așa m-au crescut. Am avut toate virtuțile creștine și celelalte care sunt bune și însemnate în viața omului. Nu m-am aplecat în fața răului sau diavolului și niciodată nu aș fi putut face așa ceva. Nu mi-a umblat mintea aiurea și nu am fost nebună niciodată. Și totodată mi-am iubit țara și oamenii ei buni. Și am citit mult cărți bune și frumoase și aș fi putut fi unul dintre marii erudiți din această țară, draga mea Românie...dar nu m-au lăsat. Și deși tot ce am spus mai sus e adevărul, îmi vreți moartea, deși eu am dovedit totul încă din 1984...deși maică-mea îmi vrea moartea și răul din copilărie și eu am fost un om perfect. Și nu am fost melancolică, ci o persoană plină de drag de lume și viață cu spiritul vioi și puterea de a glumi și de a râde.

P.S. Oricum nu aș fi devenit un mare erudit (ceea ce este destul de inutil în societate), fiindcă eram femeie și dedicată vieții de familie și creșterii unor copii fericiți (voiam mult de tot să am dacă se poate doi copii, dar fără dreptul de a avea măcar unul mor, cum am spus din 1984, fiindcă de atunci mă considerau nebună, mă torturau imens, deși eram o tânără cu suflet și intelect perfect, fără niciun defect sau tulburare psihică).

vineri, 18 martie 2016

burta mea 18 martie 2016

Încerc să postez din nou videoul meu direct aici

18 martie 2016

este ora 3 după masa și abia am reușit să mă scol, m-am culcat devreme, dar am avut o criză biliară sau nu știu ce...nu mi-au dat nici diagnostic nici pastile, m-a durut rău de tot timp îndelungat în dreapta în abdomen (totul e din cauza fututului lor și lipsei drepturilor) apoi m-a ars stomacul mult timp și nu am bani de pastile, apoi am adormit cu 2 pastile de Seroquel. Vai doamne cât de rău m-a durut tot corpul noaptea de parcă mă călcau în picioare și cât de rău m-au durut coloana vertebrală și coastele toate... Vai, nu mai pot, și ei râd de mine spunând că oamenii au vrut căldură și de aia m-au torturat trupește rău...eu mă voi sinucide în curând, sper să pot sta mai multe nopți să scriu restul, am fost un om absolut normal încontinuu din 84 și ei întârzie adevărul...

Acum spre seară am burta foarte foarte umflată și tocmai intră unii peste mintea mea cu ideea că trebuie să scape de mine. Priviți videoul de mai jos, e postat de mine azi pe facebook, dar mi l-au dublat și când am încercat să postez aici direct nu a fost posibil.


March 18th, 2016
My belly this evening :(
Posted by Cristina-Monica Moldoveanu on Friday, March 18, 2016


joi, 17 martie 2016

17 martie 2016

Mai am puțin și mă voi omorî...oameni buni, e strigător la cer! De ce întârzie adevărul din 1984 până acum?!! Eu am spus totul și dovedit totul de atunci. Nu am avut nici cel mai mic păcat sau greșeală o viață întreagă, cum puteți răbda atâta minciună?! De ce mă omorâți? Am fost numai binele și bunătate absolută față de oameni o viață întreagă, de ce nu vreți să recunoașteți adevărul, de ce vă place cruzimea absolută față de oameni nevinovați? Citiți tot ce am scris și veți înțelege...am fost o persoană inteligentă și curată mereu. Am dovedit absolut totul, nu am fost niciodată nebună și voi îmi dați moartea!

Azi din nou au intrat peste mine cu aceleași idei putrede, deși am suferit în închisoare și tortură perpetuă peste 31 de ani și jumătate. Ei spun că s-au folosit de mine tocmai fiindcă am fost o orfană chinuită și săracă din copilărie, deci un gunoi în ochii lor, deși am fost un om de valoare...ei spun din nou și din nou că vor să mor și ei să mușamalizeze totul, fiindcă oamenii nu trebuie să înțeleagă că au fost mințiți atâta timp despre mine...cum adică, întreb eu, au fost mințiți despre mine, Cristina-Monica Moldoveanu, de parcă eu aș fi fost buricul pământului?!! Cum, când era evident că eram izolată și închisă din 1984??

Ei spun din nou că proștii trebuie să creadă minciuni despre mine, pentru interesele lor murdare de a avea putere și bani ei în societate și de a îi conduce pe idioți întru minciună și păcat. Ei spun categoric că eu trebuie să mor și dreptatea nu trebuie să iasă la lumină. E înfiorător, oameni buni...e strigător la cer, fie ca Dumnezeu să vă pedepsească cel puțin 45 de ani, cât am suferit eu, fiindcă nu am avut greșeală deloc și nici vreo șansă de viață...sunteți vinovați dacă nu vreți să fie adevărul, pentru numele lui Dumnezeu, sunt 45 de ani!

marți, 8 martie 2016

8 martie 2016

M-au masacrat monstruos aseară. M-au chinuit în ochi vreo câteva ore așa cum fac ei în ultimul timp și apoi m-au masacrat și sexual, fiindcă numai așa le place să mă violeze. Domane, cât m-am rugat lui Dumnezeu și cât i-am implorat. Iată linkul spre postarea mea în limba engleză de azi dimineață:

https://cristinamonicamoldoveanu6.wordpress.com/2016/03/08/8-of-march-2016/

luni, 7 martie 2016

Totul despre vecinii mei -- blocul 2 (partea a 2-a din trei)

Azi, 7 martie 2016, au intrat peste mine cu ideea ”ne-a f_t pe toți”. Eu nu înțeleg cine pot fi porcii aceștia și de ce sunt nebuni. Eu nu am f_t pe nimeni niciodată și în schimb ei m-au f_t încontinuu zi și noapte din 1988, de la 17 ani. Nici nu știu cum fac ei chestia aceasta.
Mă voi încăpățâna să continui povestirea despre vecini partea a 2-a și apoi partea a 3-a, deși e foarte greu fiindcă am numai câte 30 de minute de calculator continuu și trebuie să salvez mereu.

2. Blocul numărul 2. Iancu de Hunedoara colț cu Dorobanților.

Vă avertizez că această povestire este întunecată, dar întrutotul adevărată. Aș dori să subînțelegeți faptul că sufletul meu era pur și luminos, ca întotdeauna, că exista o grădină a nimănui înflorită în inima mea și eram ca întotdeauna un om bun și cald față de oameni.

Bunătatea mea a fost extremă viața toată, dar acum, deși voi muri în curând și fără copil, cel puțin am mulțumirea că mi-am trăit viața complet curat, deși oamenii nu apreciază deloc faptul acesta, deși fusesem mereu și o persoană inteligentă. Postez aici din nou cântecul vechi după versurile lui Păunescu, cel puțin avea cuvinte frumoase și atât îmi plăceau...timpul vieții ni-e scurt, hai să-l facem curat.



Am povestit o parte din ceea ce s-a întâmplat acolo în povestirea mea Scrinul negru, dar voi relua esențialul și în povestirea mea despre viața mea sexuală (care nici nu a existat) fiindcă atunci în aparență a fost singura dată când m-am masturbat, fără să știu cum se face acest lucru, dar veți vedea că nu am fost absolut deloc vinovată, absolut deloc, a fost complet vina altora. De asemenea nu judecați aspru pe vecina Nicolau fiindcă veți vedea urmarea mai încolo, eu trebuie să scriu în fragmente scurte și tot reiau povestirea, fiindcă trebuie să restartez mereu calculatorul.

Înainte de a pleca de acasă obținusem un post de titular prin concurs la Liceul I.L. Caragiale, deși eu nu aveam dreptul legal să muncesc și în niciun caz cu copiii, cum spunea doamna psihiatru Vișoiu, pe care tata o numea Pișoiu, de parcă îmi ghicise gândul că fusesem să o văd o dată. Eu mă miram tare de coincidență, dar nu am putut nici bănui că unii oameni pot citi gândurile altora. Tatăl meu s-a opus foarte mult să îmi închirieze un apartament și a avut o discuție în contradictoriu cu mama, spunându-i că ”vrei să moară?! Copilul nostru? Bine, atunci așa să fie.” Mi-au luat cu 170 de euro pe lună un apartament în locul mai sus menționat, destul de aproape de liceu, ceea ce mă favoriza iarna pe îngheț, când mergeam oricum cu chiu cu vai.

Era un apartament monstruos, vă rog să recitiți povestirea Scrinul negru la linkul următor pentru a înțelege:

http://cristina-moldoveanu.blogspot.ro/2013/11/scrinul-negru.html

Înainte de a povesti despre vecinii de acolo, voi mai explica încă o dată povestea aparentei mele masturbări, singura dată din viață. Desigur nu simțeam aproape nimic sexual, era doar o ușoară senzație. Eu în anul 2003 luam zilnic câte o pastilă de Abilify, medicament psihiatric care avea rolul de a împiedica fututul, sau torturile sexuale din partea altora de la distanță. Desigur eu nu mă gândisem niciodată că ar putea fi altcineva în afară de Zăgrean și nu percepeam deloc gândurile altora. Medicamentul avea mare putere de acoperire, astfel încât cât timp l-am luat nimeni nu a pătruns în sexul meu deloc. Apoi în 2004 a fost cutremurul pe 4 martie și colegii de serviciu și alții se prefăceau că nimic nu s-a întâmplat, poate din cauza coincidenței cu cutremurul mare din 1977. Poate între timp ați și uitat că a fost. Nașul meu săracul a murit în 2004 după o boală groaznică. El era născut pe 4 martie. Apoi la sfârșitul lui 2004, câtre Crăciun, pe care l-am petrecut în casa aceea cu otrăvuri cum îi spun acum, am făcut una din greșelile mele din viață, care nu au fost multe: am renunțat a mai lua Abilify. Aceasta din cauză că îmi doream libertatea și că îmi doream mai mult decât viața să am copil. La numai 2 săptămâni după aceea au venit unii peste mine sexual în fiecare seară și lucrul acesta a crescut în intensitate din ce în ce. Eu nu am mai luat pastilele, sperând că voi rezista. Dar era din ce în ce mai rău. Vecina Nicolau mă îndurera mai mult fiindcă îmi spunea că înainte să mă mut eu acolo, erau niște prostituate în locul meu și ea nu înțelegea cum puteau fetele alea să aibă atâta activitate sexuală în fiecare zi, bărbat după bărbat. La un moment dat, tata mi-a spus că ar fi mai bine să mă mut înapoi, că are nevoie de mine....era bolnav săracul. Eu nu l-am ascultat și cred că am greșit, dacă m-aș fi întors acasă nu ar mai fi fost povestea cu radio Europa și nici calvarul care a urmat. La locul de muncă au venit unii de la editura Acvila și au adus cărți, iar eu am cumpărat din salariu un compendiu despre Europa, cu toate țările descrise geografic și cultural. L-am și citit. Eu eram mult atrasă de ideile europene pe vremea aceea. Așa mă crescuseră: cu emisiunea Drumuri europene, cu radio Europa liberă și cu idei de Europă unită în familie încă din vremea lui Ceaușescu. În primăvară-vară, torturile sexuale asupra mea erau așa mari încât imploram, plângeam, cădeam în genunchi și mă rugam să mă lase să adorm, ceea ce era tot mai dificil. Fiindcă la un moment dat erau chinuri prelungi și de o anumită natură, a trebuit să mă frec sexual câte o dată în fiecare noapte, pentru a putea opri acele chinuri sexuale și a merge la serviciu dimineața. Eu nu mă mai frecasem de la 17 ani, cu jumătate de an înainte de Zăgrean. Era o reacție firească de apărare și nu m-am gândit niciodată că ar face rău cuiva și nimeni nu mi-a spus. Oricum era ca un medicament sau așa cum cei norocoși să fie în cuplu fac sex ca să scape de nervi sau stress. La mine era și mai uman și normal și total justificat. Nu mai puteam. Oricum dura numai câteva minute și nu simțeam aproape nimic, decât că se terminau ororile sexuale. Pe vremea aceea mi se întâmplau lucruri ciudate pe stradă - erau bărbați vulgari care treceau pe lângă mine și spuneau cu voce tare : ”Da ce? A futut-o-n în cur?”. Era adevărat și asta, dar mă șocau cuvintele lor și faptul că se potriveau cu viața mea. După moartea tatei în vară în condiții legate de anumite persoane cu care am avut legătură acolo, am fost foarte monstruos chinuită de părțile moștenitoare. În condiții de stres extrem, am avut niște experiențe ciudate cu vânzătoarele din magazinele învecinate, care treptat se înmulțeau și păreau să țeasă o plasă în jurul meu. Eu credeam desigur că vor să mă ajute, fiindcă știam că fusesem în închisoare și nevinovată deja 21 de ani. Atunci m-au prins cei de la radio Europa FM, care, spre deosebire de alte posturi de radio, trimiteau muzică de așa natură încât parcă se lipeau de viața mea cu diverse aluzii în cuvintele cântecelor și în vorbele DJilor sau cum se numesc ei, oamenii de radio, între cântece. Efectiv îmi urmăreau viața, eu nu percepeam gândurile lor sau ale altora și nu m-am speriat. Au clădit apoi treptat un fir de încredere și apoi au început să iasă pe stradă în jurul meu cu mașini cu megafoane care transmiteau ceva despre regina Maria a României, regină luptătoare, și aveau precis însemnele radio Europa FM. Eu nu mă credeam regină luptătoare, dar am crezut că era o aluzie la ceea ce sugerau și cântecele și anume că ei, împreună cu o parte din populație, impresionați de nevinovăția și chinul meu de 21 de ani deja până atunci, mă vor salva și elibera cu ajutorul radioului, dar trebuia să lupt pentru aceasta. Tot atunci, în timp ce făceam baie, au venit niște muncitori în baia de deasupra, care exact când mă spălam și desigur nu mă atingeam sexual decât strictul necesar, spuneau ”Băga-mi-aș...eu nu mai pot, etc”. Repet, eu nu percepeam gândurile nimănui și nu am auzit niciodată voci care să nu existe în jurul meu efectiv. Atunci, după mai multe zile, m-au convins că venise momentul cel mare și trebuia să lupt, în timp ce ascultam muzica lor -- cântece din anii 80 până în zilele noastre, așa se numea, deci exact muzica pe care eu o ascultasem mai puțin, ceea ce m-a convins încă o dată că voiau să mă ajute, ca un fel de purgație a răului care mă închisese din afară. Eu am ascultat mai mult cântecele tatei, din anii 50-70 mai mult. Astfel încât am început să fac multă gimnastică - abdomene, ridicări de picioare, etc, etc. pe canapeaua din camera în care stăteam, în timp ce ascultam muzica lor. Vecina doamna Nicolau mă ținea și ea în priză fiindcă venise să îmi spună că eu am ceva de făcut și de terminat. Este adevărat, deși poate nu credeți, era ca și cum toți știau. Încă un lucru incredibil, dar adevărat, e că intrasem într-un fel de semitransă hipnotică, datorită influenței celorlalți. Datorită faptului că au transmis de mai multe ori cântecul ”Rock around the clock” pe care îl știam, care cred că era mai vechi, înainte să înceapă tragedia adevărată, eu am crezut că voi fi eliberată dacă reușesc să fac gimnastică în mod serios cel puțin exact 24 de ore încontinuu pe muzică, ceea ce am făcut, chiar dacă acum pot face numai 15 minute cu greu! Atunci aveam multă energie și eram foarte motivată și aveam numai 34 de ani și multe kilograme în minus. Da, am rezistat 24 de ore încontinuu. După aceea, ei au schimbat tactica și în mod insiduos, prin multe cântece cu mesaj despre mâini și sex sau un cântec al Madonei sau faptul că spuneau că așa ceva nu este bine, au început să mă facă să cred, că, dat fiind faptul că fusesem violată monstruos de la distanță, eu puteam să fiu eliberată numai dacă mă masturbam pe muzică, respectiv în toate găurile în care fusesem futută, așa credeam eu la început. Pe moment mi-am adus aminte și că femeia are clitoris și cât de mult mă chinuiseră și fiindcă atunci eram elastică și suplă am folosit ambele mâini și degetele mele lungi pentru a atinge și stimula anusul, vaginul și clitorisul simultan. Mai mult timp. Și făceam lucrul acesta cât se poate de tare, crezând că voi scăpa de pacoste. Dar exact atunci unul din prezentatori a spus clar ceva de genul ”Aoleu! Așa ceva este rău. Nu așa trebuie făcut”. Au spus cu adevărat tare la radio, nu peste mintea mea! Atunci eu am înțeles ceva și am folosit numai clitorisul și el a spus așa da. Și astfel m-am pseudo-masturbat mai mult timp, fiind într-o stare de semi-hipnoză și ascultând mereu aceleași cântece care nu îmi plăceau și fără să simt aproape nimic. Deoarece nici un fel de libertate sau eliberare nu venea, am continuat...și mi se făcea din ce în ce mai rău. Pe măsură ce mi se făcea mai rău, credeam că mă apropii de țel. Între timp prezentatorii aduceau mereu la radio diverse persoane din populație care ascultau și cărora ei le ofereau 10 euro dacă dădeau telefon la radio. Persoanele aveau voce tare molatică și amețită. Parcă erau speriați de nu știu ce. La un moment dat a venit și Ion Cristoiu, care a vorbit despre biroul oval din SUA în mod abject și fiindcă tocmai atunci era în vizită Condolezza Rice, secretarul de stat SUA în România, a spus ceva despre ceea ce se ascunde sub fustele acelei doamne. După vreo zi și ceva poate sau numai o noapte, asta nu mai țin minte, au adus la radio o persoană care cânta subțire cu o voce asemănătoare cu a lui Zăgrean și care a spus că a venit să se alăture corului îngerilor. Când am auzit acest lucru s-a petrecut ceva fenomenal. Dintr-o dată am avut o reîntoarcere în trecut în 1989 când eram îndrăgostită de Zăgrean și mi-am dat seama că de fapt l-am așteptat și l-am iubit întreaga viață. Și m-am speriat tare că datorită luptei mele pentru libertate atunci, poate l-am omorât...Am sărit din pat la telefonul fix și am format repede numărul lui vechi pe care îl știam pe dinafară 760 56 96. Am întrebat ”Familia Zăgrean?” și cei de la capătul firului au început să râdă urât și mi-au spus ceva despre un alt nume caraghios începând cu litera Z, ceea ce mă gândesc acum că era o minciună. M-am speriat înfiorător și am hotărât să încerc să îmi revin și să merg la facultatea de medicină să văd dacă mai e în viață. Dar mi-au trebuit, vai, vreo câteva săptămâni până când am fost în stare, cu puteri slăbite rău, să merg acolo. Acum dvs. și Dumnezeu să mă judecați. Eu zic că am fost complet nevinovată și ceea ce mi-a făcut Europa FM se numește rapt în fapt, un fel de violare sau viol. Vă reamintesc faptul că cu trei ani și jumătate înainte, la începutul lui 2002, am început să merg peste tot cu cererea mea de eliberare, la organizații internaționale sau românești, la Crucea Roșie, la biserici, la mitropolie, la Ministerul Sănătății, etc. la diverse persoane. Am omis un singur lucru care de asemenea a avut o importanță mare : pe blocul meu, peste ferestrele unui apartament vecin, cineva așezase un baner, un afiș de pânză cu un desen pictat de mână poate cu o vrăjitoare în flăcări. Se vedea de la distanță. Acest lucru mi-a crescut încrederea că ceilalți erau de partea mea, fiindcă știau că eu fusesem închisă nevinovată și în puterea unor vrăjitoare rele (una sau mai multe). Chiar dacă a fost după povestea cu radio Europa FM, eu, în mod firesc asta am gândit. Dvs. nu ați fi gândit la fel după 21 de ani de închisoare și tortură fiind complet nevinovată și numai cu fapte bune?

duminică, 6 martie 2016

Despre chiloți

Acum scriu o altă povestire adevărată și ea, dar mă voi întoarce la povestea despre vecini în curând.

Despre chiloți...sau lenjerie intimă. Probabil că știți că în timpul lui Ceaușescu la un moment dat chiloții erau mai greu de găsit, de cumpărat. Nașa mea atunci îmi spunea un banc pe care îl auzise despre moldoveni. ”Ce sunt chiloții? Chiloții erau niște persoane care chilotau avioane în timpul celui de-al doilea război mondial.”

Voi recunoaște poate singura mică nebunie a vieții mele (altele nu au existat, dacă citiți cu atenție). Odată la începutul lui 1989 și al acelei nefaste iubiri a mea față de Zăgrean, am ieșit pe stradă fără chiloți pe sub fusta lungă și care nu era deloc transparentă. Eram ca un foc scăpat de sub control și eram perfect convinsă că nimeni nu își va da seama că nu am chiloți în scurta mea plimbare. Voiam doar să văd cum mă voi simți și a fost singura dată din viața mea.

Vreau să știți întregul adevăr: Eu am fost crescută în condiții foarte austere, în sărăcie totală și la fel a fost de fapt și după 84. La început am dormit până în 84 în același pat cu mamaia (de unde bani pentru două așternuturi sau două camere încălzite cu lemne și cărbuni iarna?). Mamaia avea sânii foarte slăbiți și lungi, emaciați, și avea hernie neoperată și diverse semne de operații pe burtă și suferea grav de inimă. Făceam amândouă baie în lighean în cameră și ne chinuiau puricii. Făceam pipi în oliță (fiecare cu olița ei) și dimineața, fie iarnă, fie vară, eu trebuia să îmi duc olița la WCul/latrina din curte. La un moment dat a trebuit să duc și olițele celorlalți, mai ales olița nașilor mei (ei aveau una mai mare amândoi), probabil fiindcă lui mamaia nu îi plăcea ca nașa să o lase peste zi nici goală în holul de la intrare, între bucătăria noastră și dormitor.

La țară la bunicii dinspre mamă seara pe întuneric făceam aproape mereu pipi în părăul din curte pe unde scurgeau bunicii mustul de grajd când râneau sau când scoteau mustul din groapa cimentată unde se aduna. Acolo în apropiere era și latrina din curte. Nu numai eu făceam pipi în curte seara, dar și toate femeile - și mama și mama Limpi și buna, străbunica mea când trăia. Bunica mea și străbunica mea făceau din picioare, ceea ce m-a nedumirit inițial, și apoi am înțeles că nu aveau chiloți. La țară femeile nu purtau, că oricum aveau fustele lungi și nimeni nu se uita -- și erau grase și chiloții erau rari și scumpi, la oraș.

Acum eu tușesc din nou (m-a apucat acum două zile) și iar a trebuit să îmi cumpăr chiloți pamperși pentru adulți, și voi rămâne din nou fără bani de hrană în curând. Eu fac mult pipi pe mine când tușesc numai de câțiva ani, fiindcă m-au futut rău de tot de la distanță și mi-au distrus sfincterul uretrei. S-a băgat un porc peste mintea mea și a spus că lui i-a făcut plăcere chestia aia. Înainte de moartea tatei nu făceam pipi pe mine nici când tușeam. Azi noapte am udat rău patul până la saltea și multe haine....sunt tare tristă. Oricum după amputație am stat mult timp la ploscă și de asemenea înainte am avut grijă de bunica mea mama Limpi după ce a paralizat și făcea în pat.

marți, 1 martie 2016

Totul despre vecinii mei -- blocul 2 (partea1 din trei)

Ieri, 29 februarie 2016, m-au chinuit monstruos toată ziua....și adevărul întârzie din 1984. Bine că mai am puțin și mă omor. Îmi pare rău de viață și mai ales de faptul că nu am trăit deloc și mor fără copil. În curând mă voi arunca așa cum vor ei. Am, fost un om perfect, nu am avut nicio tulburare psihică toată viața și trebuie să fie tot adevărul, cum am spus din 84, totul de când eram mică. Ieri m-au masacrat cu dureri groaznice în coloană, burtă, ficat, colon, etc. în tot corpul și m-au măcelărit sexual încontinuu. Plus dureri de cap și ochi și amețeli și grețuri. Să cadă peste ei cel mai greu blestem cu putință! Din 1984 nu se mai satură să măcelărească omul închis fără vină încă de atunci, cum am fost eu. Voi continua în zilele următoare povestirea despre vecinii mei după care voi trece la ISC din nou, cum am spus.

2. Blocul numărul 2. Iancu de Hunedoara colț cu Dorobanților.

Vă avertizez că această povestire este întunecată, dar întrutotul adevărată. Aș dori să subînțelegeți faptul că sufletul meu era pur și luminos, ca întotdeauna, că exista o grădină a nimănui înflorită în inima mea și eram ca întotdeauna un om bun și cald față de oameni.

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...