Pereții

În urmă cu mai multe zile am fost surprinsă de un cerc ciudat, alb, l-am atins cu mîna să văd dacă dispare, proiectat pe peretele din fața biroului meu (Am căutat sursa de proiecție în zadar) - era oricum un cerc incomplet, semăna cu un Enso japonez și apoi a dispărut tot ca prin miracol...după vreo 3-5 zile de arătare - părea o fosforescență în perete - dar de ce? - aprinsă tocmai zilele acelea pentru mine în semiobscuritate. Peretele este din aceia în care nu poți bate cuie, cum sunt aproape toți - în afară de cei între camere în același apartament, pe care unii locatari îi dărîmă, în foamea lor de nou și libertate...Acesta e între dormitor și baie.

Am cunoscut odată un om (bun cu mine, membru al micii mele familii), care îmi spunea (vulgar): de ce te uiți în cur...(pardon), de ce te uiți în cur--tea mea, de parcă tu n-ai cur... de parcă tu n-ai cur-- tea ta.... scuze că mi-am arătat de voie de nevoie pereții...tot pereților. Cercul era deschis spre Nord-Est. Nu am putut să îl fotografiez.

adevăr din nou despre mine, 20 ianuarie 2017

"oamenii nu sunt niciodată mulțumiți cu toții și mereu vor schimbări, proasto” mi se spune. Aceste schimbări sunt obținute prin ștergerea memoriei mele. Din acest punct de vedere ei toți sunt viermi care digeră conținuturile memoriei mele, fiind sprijiniți de tatăl viermilor, vecinul de deasupra care de fapt a avut rolul de a facilita digestia viermilor- care mi-a săpat tezaurul și citadela de cultură și civilizație prin multiple otrăvuri reale și zgomote pe gura de aerisire comună sau tropăieli ale copiilor, care au fost create exact pentru acest tip de mâncare a memoriei unui om. De 11 ani aproape de când sînt în acest bloc a trebuit să îndur și ignoranța lumii care se sperie când înțelege că vecinii meu de deasupra nu îmbătrânesc și faptul că copiii lor nu cresc deloc. Ororile reale sau imaginate de alții despre vecinul meu de deasupra au de asemenea rolul de a facilita viermilor diverși din lume acțiunea lor destrucitvă asupra creierului meu în felul următor: oamenii sînt șocați când înțeleg așa zis adevărul despre ăla de sus și în felul acesta uită ce înțeleseseră despre mine, sau mor, sau înnebunesc, sau nu reușesc să înțeleagă că faptul mai important cu adevărat nu e ce este ăla de sus sau faptul că el are nu știu ce putere sau viață prin mine sau bani ca să mă distrugă indirect, ci adevărul că ei toți (și implicit toate spiritele creatoare de genul ăsta ale lumii) nu sunt decât viermi care trăiesc digerînd creierul meu - din punct de vedre spiritual - pentru a crea ceea ce e nou plecând de la ceea ce e vechi. În același timp toți cei din afara blocului meu s-au luptat pentru același lucru - tot prin zgomote și otrăvuri și prin izolarea mea.

După cum vedeți, nu am fost lăsată să scriu restul adevărului mai departe - mi-ar fi mai trebuit 2 săptămâni sau chiar main puțin, dar cred că nu mă vor lăsa, sunt chinuită zi de zi.

8 ianuarie 2017

Am desenat mai demult o lămâie pe hârtie pe care am scanat-o, am prelucrat-o pe calculator, și am transformat-o într-o haiga. Unii oameni răi au intrat și mi-au luat acel desen din casă. Acest lucru mă deranjează la fel ca furtul fotografiilor mele din calculatorul meu personal. În calculatorul meu e deazastru, unii intră cum vor ei și îmi iau ce vor ei de acolo și introduc o serie de porcării care nu au legătură cu viața mea. Am mai șters și eu ce am putut din ele. În apartamentul în care locuiesc se întâmplă același lucru- au intrat hoți răi șă mi-au luat diverse obiecte - pe care le mai țin minte, și diverse fotografiii ale mele și desene sau lucruri scrise de mâna mea, etc. Este foarte neplăcut uneori. Totodată ei au introdus în casa mea diverse acte false sau nu pe care le-au răspândit prin sertarele mele în dezordine, inclusiv scrise cu codul meu numeric modificat, ca și cum mă născusem pe 15 februarie nu pe 16 - la un moment dat am aruncat o mare parte din ele, dar munca aceasta de Sisif nu mi se potrivește și e fără rost. Cred că voi renunța la calculator complet, nu doar la internet. Cel puțin o vreme. Ultima oară când m-au închis la psihiatrie, nu de mult, în 2016, decembrie, mi-au luat cheia de la ușă, cu ideea că așa se procedează în cazul meu fiindcă oamenii trebuie să creadă că eu aș fi nebună sau rea. Acum eu încă exist și sunt cu adevărat eu însămi.